azi dimineata mergeam cu masina prin ploaie si ma uitam la lumea din jur. toti erau incruntati si seriosi, preocupati sa nu le alunece rotile pe apa care se aduna rapid pe Sheikh Zayed Road. numai eu eram fericit. fericit ca ploua. romantismul e incurabil si dependent de vreme :-)
2 comments:
Si eu am fost fericita ca ploua... chiar daca cei din jurul meu alergau sau altii paseau incet sa nu isi stropeasca pantofii Gucci de-abia cumparati din Mall of the Emirates. M-am gandit in acele clipe: au ei idee cat de fericita eram eu ca ploua? poate pentru prima data de cand am venit aici am simitit ca nu locuiesc in desert si ca pentru a ajunge acasa nu trebuie sa merg printr-un santier care pare ca nu se mai termina. m-am simtit ca acasa: acasa la mine ploua, aici, la ei, este un miracol pentru unii in timp ce pentru altii este o pacoste.
eu am mai vorbit cu unii de aici - cred ca singurul care se bucura putin ca ploua era Haider din Noua Zeelanda, in rest, cei mai multi au venit aici si pentru ca la ei in tara ploua cu galeata - vezi toti britanicii...
dar e fain, acum ploua si in Riyadh :-)
Post a Comment