my new car

A venit si Baghera in noua noastra familie. Say hello to her. E tinerica, Audi A4, S-line, 2007, 2.0, 130 CP, 23400 km parcursi, arata impecabil, m-am dat cu ea si imi place la nebunie.

P.S. Pozele nu sunt cele reale, pentru ca nu mai am aparat foto, din ratiuni mexicane. Sau irationalitati mexicane, depinde din punctul cui de vedere privesti. Prietenii stiu de ce.
P.S 2 Proprietara masinii e sotia :D

Piatra, hartie, foarfeca.

As vrea sa vad scena din filmul de la jos jucata de Tolea cu Dan Diaconescu.
piatra, hartie, foarfeca e un joc minunat ! :D

Jeddah

Cum sa rezum saptamana trecuta ? prin 3 cuvinte: munca, munca si munca. Bolsevica viata, parol monser. Dar lasa ca si-a tras parleala pe mine si instalatorul meu iubit, pe care il injurai intr-un post anterior. Dupa ce m-a asigurat de fiecare data ca vine, a venit probabil doar sufletul lui sa ma vada si sa rada de mine, cum stau ii astept si partea materiala. Nimic frate, nici un telefon de ma scuzati, sau de du-te-n aia a matii sau nu pot sa vin sau nu vreau sa vin, da-te-n taboule. Desi vorbii de mai multe ori cu el la telefon si ma asigura de fiecare data, veni o laie. Mai mult, cand am inceput sa il sun sa vad de ce intarzie, nu a mai raspuns la telefon. Dar aproape ca nu ma pot supara, Indienii au in cultura lor o regula de politete care spune ca nu e frumos sa spui Nu unui semen. Stiind asta, ce ai putea sa mai faci, decat sa chemi un instalator roman, din ala smecheras, care iti va veni cu first class, te va cocosa de bani si apoi cand pleaca iti va lasa o teava gaurita, sa il mai chemi peste vreo luna de zile, nu de alta, dar omul va avea nevoie de bani si atunci.

In Jeddah dupa cum spuneam fuse cam de cacao. Nu stiu de ce este orasul asta asa de celebru pe aici, pentru ca arata ca un oras pustiit de pe la noi, gen Filiash....
M-am razgandit, de fapt nu are rost sa va povestesc cat de nashpa este, ca nu ar fi decat imagini comune. Mai bine va povestesc ce lucruri m-au impresionat.
1. Lume rugandu-se pe strada, oameni insirati, bogati si saraci, tineri si batrani toti unul langa altul, murmurand rugaciuni catre Dumnezeu. Caci Dumnezeu este unul si acelasi, fie el ca se cheama Allah sau Dumnezeu.
2. Am intrat intr-o moschee inainte de o rugaciunea de dupa-amiaza, Asr sau Maghreb, si am asistat la un moment impresionant. Cand am intrat, moscheea era goala, doar cativa oameni intinsi pe jos, aparandu-se de caldura (desi am avut senzatia clara ca este aer conditionat in moschee, nu am reusit sa identific nici eu nici El Hadji sursa de aer). Un moment de un calm aparent nefiresc, data fiind musuroiala de afara, dar cand intri intr-o moschee, la fel ca si intr-o biserica, simti ca uiti de toate grijile si calmul devine firesc. A urmat apoi chemarea la rugaciune si au inceput sa intre oamenii, descaltati, fiecare punandu-se unul langa celalalt, formand randuri de la un capat la altul. Coranul spune ca daca un rand este descompletat, Allah nu ia in considerare oamenii de acolo, pentru ca nu sunt uniti. Rugaciunea dureaza putin, cca 2 minute, dar sa vezi o camera de cca 50 metri / 70 m plina de oameni de la un cap la altul, in genunchi, murmurand o rugaciune si inchinandu-se, este impresionant. Daca multiplici asta la cate moschei exista in lume, totul devine monumental. Ca un fapt divers, fiecare moschee este construita de catre familia Bin Laden, care are monopol, de aici venind si averea impresionanta a lui Osama & Co. Pentru ca poate cere cat vrea, cand este vorba de religie, nu se uita nimeni la bani.
3. Mi-a placut si La Corniche, nu stiu cum se scrie in araba exact, dar este vorba de malul Marei Rosii (huh, asa se spune, Marei ?). Semana izbitor de mult cu imaginea pe care am vazut-o in San Diego. Femei, barbati si copii la marginea oceanului, stand pe cuverturi si pe scaune, vorbind, bucurandu-se de ultimile raze de soare si de un apus superb, cum numai la mare vezi. Daca nu erau mai toate imbracate in negru, puteai sa juri ca esti oriunde altundeva in lume. In timpul asta, armele sunau neincetat la cateva sute de kilometri departare.
4. Am fost si in cateva restaurante bune, am mancat scump, dar excelent, peste si vaca, supa, matube, taboule, humus si de toate.

De fapt a fost o excursie pe care nu am pregatit-o din timp, asta este adevarul. Orice loc din lumea asta are ceva frumos.

Hai ca am dat-o in ieftineala. Noapte buna si noroc.

ACDC still rocks !

Yeah baby, the mojo of ACDC is back !
E bine sa ma revin pe blog. Bine ai revenit, Cristian. Merci blogule.

Am primit chiar miercuri, inainte de weekend (think people, in Saudi Arabia weekendul incepe joi, yes...) Black Ice, ultimul album ACDC. Frumos shipuit din state, l-am pus acum pe laptop si imi urla in urechi. Cred ca vecinii mei sunt incantati.
Ma simt ca in telenovela. Pot lipsi vreo 369 de episoade si cand ma intorc, inteleg totul, toate personajele se poarta la fel si actiunea parca nu a inaintat. Asa e si cu ACDC. Imi da un sentiment de acasa, cumva. Imi sunt dragi pentru ca desi au 140 de ani, canta tot ca la 18 ani. E ceva fenomenal, domnule. Iris sunt mici copii pe langa ei. Oricand poti asculta o melodie ACDC, fara sa stii cine canta, mergi la sigur. Sunet, voce, ritm, chiar si versuri. "Well the devil may care / You toss 'em back and be a man / With the last time / Black Ice / End of it all, end of the all" etc.

:-)

Sunt fericit. Rad cu gura pana la urechi si cu dintii mei mari lopatari scosi in afara. cand ii ascult ma apuca nostalgia. Dupa parul meu lung. In locul lui am decis sa imi las chelie. E mai smecher acum asa si in plus, o spal mai usor, ce mai, e mai practic.

Am mancat peste acum. Carevasazica nu am mancat in Jeddah la Marea Arabiei (o sa va povestesc ceva si despre Jeddah, e un oras mizerabil), dar mananc in mijlocul desertului. Inteleptului ii trebuie iarna car...

vizitez Jeddah

ma intorc vineri noaptea, dau atunci detalii. pana atunci, Salam Alecum

diferite bloguri

Am inceput sa scriu la ce filme ma uit. E drept, a tras ceva de mine Rin Tin Tin, dar am inceput. Macar asa mai tin eu minte ce filme am vazut, ca intr-o vreme ma uitam luni la un film si daca ma intrebai marti la ce film m-am uitam, nu mai stiam sa iti spun.
Blogul este Zeemovies.blogspot.com.

Doua articole interesante azi, platesc tribut in curand lui Gabi.

Unul despre de ce trimitem mai departe spam mail. Este drept, se refera mai mult la acele chain emails, care contin informatii absolut irelevante pentru viata unui om normal, dar aduc acele detalii picante, exotice oricarui naiv, care vin sa ii confirme conspiratia mondiala. sau din contra, sunt acele mesaje de dragoste, care au atasate pisicutze pozate la 3 saptamani, care se uita la tine si tuturor femeilor li se face inima cat un purice sa nu pateasca ceva - no offense ladies.
il puteti citi aici.

al doilea articol interesant este legat de ce avem tot timpul tendita sa lasam pe maine ce putem face azi. Care este motorul nostru interior, ce motiveaza lenea ? Il puteti citi aici.

si foarte important, poate asa o mai motivez si pe sotioara mea iubita sa mai scrie :-) ca ea scrie chiar foarte frumos cand vrea, cateva poezii aici. Iub, sa postezi haiku-urile, ca sunt chiar foarte tari.

ma duc sa ma scriu despre un film de kaurismaki :-)) pariez ca v-am omorat cu asta.

israel si hamas

Este incredibil cum este sa citesti si presa anti-israeliana. Este drept, am tot citit anul trecut suficiente articole pentru a realiza cat de multa incrancenare ( si neadevar pana la urma) exista in presa de aici, cat si in cele din europa si in special in cele din US. Dar una este sa stii acest lucru la nivel mental si una este sa experimentezi acest lucru in timpul unui conflict, citind in fiecare zi ziarele locale, Gulf News, Arab News cat si NY Times sau ziarele din Romania. Sunt atatea stiri deconcertante incat te intrebi unde este adevarul. Ca de obicei, undeva la mijloc.

Ziarele din Romania, poate preluand alte stiri, relateaza suficient de sec conflictul din Gaza. Nu am auzit sa fie reporteri trimisi in zona de conflict, mai ales ca armata israeliana nu permite accesul nici unui ziarist strain, sub pretextul neputintei de a asigura protejarea vietilor fiecarui jurnalist. Doar Al-Jazeera, din Qatar, se pare ca ar avea acces in interiorul Fasiei Gaza.

Ziarele de aici contin intr-o masura covarsitoare articole despre masacrul care se intampla in Gaza. Trebuie sa spun ca inclin sa cred mai mult partea lor decat lobby-ul israelian. Desi sunt constient ca nu se poate trai normal intr-o zona in care zi de zi, chiar de mai multe ori pe zi Hamas trimite rachete, nestiind daca una iti va pica odata pe casa, sunt convins ca Israelul nu a respectat niciodata armistitiul intr-o maniera democratica. Ma bazez aici pe nenumarate articole scrise atat de arabi, cat si de evrei care sunt publicati in ziarele de aici. Ziarele din Arabia Saudita (inamic traditional al Hamas, datorita metodelor folosite de miscarea de eliberare) par sa fie suficient de democratice, cel putin dintr-un mod de comunicare al stirilor externe. In mijlocul unui conflict armat arabo-israelit, a permite publicarea articolelor unor evrei, chiar daca sunt impotriva razboiului, este un gest de normalitate.

Toate ziarele urla aici despre inchisoarea numita Gaza, despre cum armata israeliana controleaza orice intrare, impun in mod regulat blocade comerciale (incluzand aici blocadele unor produse alimentare sau diferitelor fructe – spre exemplu capsunile, fruct traditional palestinian). Este normal, in opinia mea, ca acest lucru sa degenereze si sa nasca teroristi, de orice fel, incepand de la terorism verbal pana la atentate (sin)ucigase. Se pare intr-adevar ca Israelul a uitat cum i-a tratat Hitler pe ei in timpul razboiului. Iar asta mi se pare de neconceput. Un articol concis, trimis de Gabi, care merita citit, este cel scris de Brian Eno, il gasiti aici.

Si o observatie la care as dori raspuns: momentan israelul e aparat si sustinut puternic de SUA, pentru ca reprezinta un aliat pretios intr-o regiune in care USA in special are mari interese comerciale – ma refer la petrol. Dupa ce aceasta zona isi va pierde din importanta, ma intreb daca SUA (sau China sau India la acea data) vor mai sustine atat de puternic Israelul. Sigur, exista si o componenta de securitate aici, respectiv sa nu lase tarile din zona sa dezvolte arme de distrugere in masa, dar rational vorbind, sunt multe tari imprejur care sunt suficient de rezonabile pentru a impiedica iesiri in decor (Egipt, Turcia, Arabia Saudita).

In alta ordine de idei, am inceput sa ma uit ieri la Calamari Union, tot de Kaurismaki. Este film Dada, este Raymond Queneau, este irational, este alb-negru, este plin de personaje din anii 60, este Portocala Mecanica, ii simti forta de dedesubtul fiecarei replici. Frank este personajul ubicuu, Frank sunt toti si toti sunt Frank.
Traiasca irationalismul.

zi de munca

Ma simt cred mai bine acum sa scriu ceva. Am fost racit si nu imi ardea de nimic, nici macar de ars gazul. Imi revin usor usor, pash pash, merg tiptil sa nu trezesc din nou boala. Al naibii nas, nu am inteles niciodata de unde se strange atata mucozitate, parca tot creierul se transforma in materia aia vascoasa si verzuie, care iti curge si nu se mai opreste.

Trebuie sa va povestesc cum a fost in desert. Am asteptat de multa vreme chestia asta si imi construisem un soi de paris dakar in cap. Dar nici pe departe, nu e alert, nu e nici macar foarte rapid. Poate daca as fi fost cu masina prietenului lui Jon, care avea roti mai late si a reusit sa urce niste dune mai spectaculoase.
in rest, s-a mers prin desert, am reusit odata sa ramanem blocati in varful unei dune cu rotile in aer si am utilizat carligul de tractare si alta data am ramas intr-o parte, foarte aproape sa fim rasturnati pe partea dreapta (unde stateam noi). Asa ca am ramas in masina cumintei si glumind usor fortat pana cand a venit celalalt
tip si ne-a tractat usor usor, rebalansdu-mi bautura din stomac.
Hobby-ul e ucigator pentru mediu. motoare de 4 litri, ambalata la maximum, mers numai in viteza 1 pentru mai mult de 3 ore... no comment. Am ajuns si in niste zone in care localnicii se strangeau si erau aruncate sute de sticle de apa, in special de la cei care mergeau pe motorete cu 4 roti, din care se mai vad si prin Bucuresti. Se pare ca dupa ce beau apa, o aruncau, pentru ca nu aveau unde sa o tina. Am vorbit cu Jon si sper sa organizam o iesire intr-un weekend sa facem curat in zonele cele mai afectate.

Iar la riad, dupa cum se simte si din tonul meu, e infiorator de plictisitor. Ma mai uit la filme in weekend, dar parca nu imi mai arde de nimic.
aaa, sa uit, azi am luat bilete la Iron Maiden pentru mine si Moni. Daca i-am ratat in Bucuresti, ca aveam avionul spre Riad, macar o sa ii vedem in Dubai si o sa decalez avionul spre Riad mweahahah

Ma duc la masa.

raceala

mi-a curs nasul nashpa zilele astea si acum ma simt dizzy. nu am nici un chef sa scriu nici un rand aici.

asa ca pa.

P.S. dar tot mi-e dor de voi.

berea e divina

Cu toate ca pana in decembrie anul de gratie douamiiopt am avut o perioada de dementa (necauzata din pacate de delirium tremens) in care nu mi-a mai placut berea (beam doar vin, eram un domn, ce shtromologul meu), in Dubai am redescoperit placerea de a degusta lichidul miraculos de culoarea pishatului. Stiu ca pare ca niste faze din filme porno de lei, in care vizualizarea dute-vino-ului pantecelui femeii nu mai este imaginea predominanta, ci imagini scatologice din pascal bruckner, dar asa este. Ma bucura sa beau bere din nou. wow.
am mai luat un gat. delicioasa. bhhhrr. sorry, o mica refulare intestinala.

stau si beau la Rita ca un porc. Eu si motanu nu facem shit all. Fetele - Rita si o colega de-a ei din P&G gatesc nu stiu ce lasagna cu sos bechamel. tocmai am vizualizat reteta pe google.

Mi-am clatit ochii cu biblioteca ei de muzica si de filme, am si luat 2. Simt ca e timpul de inca un gat de heineken si cum timpul nu sta in loc, asa nu are rost sa stau nici eu. Deci beau.

Dzi fusei la parcul de masini si mi-am ales masina. nah, sa fiti invidiosi.

sa moara dusmanii mei, nu am a seis, dar am a quatro. peste vreo 2 saptamani va trimit si clipul cu deschiderea compartimentului de manusi si gasesc acolo talonul, pe care scrie... surpris surpris, carstoiu, exact cum ca cheama pe mine.... beey, si-a luat taranul din sektoru' 2 un a quatro.

Trecand la alte planuri din spatii Riemanniene, azi am mai facut un pas in a deveni un barbat serios, care are grija de femeia lui si de viitor. Respectiv am fost acasa, prezent, nu am uitat de intalnirea cu domnu instalator de gaze, de internet, cablu si telefonie, si cu domnul cu masina de spalat. In plus, m-am interesat cum poti sa ai apa calda in apartament si cum sa montez masina de spalat rufe langa masina de spalat vase. Cu toate ca mi-am repetat in mintea mea, la o inaltime ametitoare de 181 cm (Doamne cat tin la centimetrul ala in plus, tzighi stie, am castigat un pariu vreo 50 usd intr-o vreme cand nu stiam cum arata verzisorii), instalatorii sunt cei mai odiosi meseriasi, dar si cei pe care ii iubesti cei mai mult cand vin la tine la nevoie. Mi-a cerut asta 80 usd ca sa monteze un T in curgerea de apa (meseriasii intelege) si sa dea o gaura intr-un lemn. imi venea sa il bag in frigider, sa il congelez vreo 100 de ani pana cand dolaru american ajungea ca dolaru zimbabuian. Dar am zambit angelic, cu niste sange curgandu-mi din gingia stanga (asa de tare am strans din dinti sa nu ii fut una in mecla) si l-am rugat sa vina vineri... nooooo, vineri e zi de odihna si atunci ne vedem pe 21, i-am urat verbal si in gand altceva.

Maine o alta poveste dragilor, cum am fost in desert cu Jon si cu masina lui Jeep beton.

Acum ma intorc la baut si la lasagna care toarce incetisor pe aragaz, innecata in sosul bechamel.

camera de asteptare

Parafrazandul pe nasul Jorj, sunt in salonul business al Saudi Airlines. Cum am intrat acolo, e o aventura de care sunt sigur ca Indiana Jones ar fi fost mandru. Carevasazica nu am inca nici un card Al Fursan (existent doar pe Saudi Airlines, ca toate celelalte linii aeriene au avut inspiratia sa isi construiasca programe comune, gen Miles&More, sau SkyMiles). deci nu pot intra la salonul business. Las la o parte faptul ca arata super shait, cum zice my scottish friend Jon (la Multi Ani, prietene, de Sf. John). Dar daca las asta la o parte, are internet, ceea ce imi mai permite sa ma mai uit la questionablecontent si sa mai pun cateva ganduri disparate pe blog.

Manat fiind de o forta interioara de neoprit si de un miros vag de suc de portocale cu morcovi, am pasit fara frica dupa Jon spre salonul de business. Faza tare acum urmeaza: pe Jon nu il opreste nimeni (si el are card valid), iar pe mine ma opreste un putzulache de 16 ani si se uita la mine. eu ma intimidez si ii spun ca as vrea sa intru. el imi spune ca vrea biletul meu sa se uite. eu i-l dau, stiind raspunsul deja. el imi spune, previzibil (pupa-m-as pe amandoi obrajii de nostradamus dambovitean ce sunt) ca nu am voie sa intru. eu nu ma las si ii spun ca sunt membru lufthansa, british airways si air france. ba mai mult, ma aplec si scot din geanta cele 3 carduri frumos colorate, care evident ca nu valorau nici cat o oala de humus cu taboule, din motive numai de mine stiute si bine tinute in mine (respectiv ca eram membru basic pe toate, exact ca orice alt turist care merge odata cu o companie si cere card :-))
dupa ce ii pun pe masa toata literatura de care dispuneam, la care copilasul se uita si imi face semn, milos si poate si impresionat (asa imi spune egoul meu sa ma simt) ca pot sa intru. moment in care zambesc, zic Shukran si imi introduc laptopul sub umbrela de wifi.

si apoi povestea a continuat cu un zbor peste golful arab, am mancat un pui cu orez briyani prost rau, aterizare, jon in duty free de credeam ca o sa cumpere tot standul de bere (atentie iub ca pe 28 ianuarie face petrecere majora si suntem invitati), apoi acasa la jon unde am mancat de seara un baton de ciocolata si 2 heineken pana acum.

bag un film. sper sa scriu si pe zee movies. zenku zediable ca m-ai invitat. sper sa pot onora invitatia la nivelul la care mentineti blogul. imi place tare mult.

pe picior de plecare si cu foamea in gat

Astazi a fost o zi tare prielnica pentru stomacul meu. am mancat de dimineata micul dejun la hotel (cu speranta ca mi-l deconteaza serviciul - n-a fost cazul, tzaranii), apoi am mers la pranz si am bagat la ghiozdan niste pui indian si acum pe seara, 2 senvisuri Caprese si Ciprico.
acum imi e din nou foame.

Aaa, si am mai bagat inca 14 ceaiuri la serviciu, mult sub recordul de ieri de 21. devin arab, asa mi-a spus colegul Abdullah. iar complimentul suprem a venit de la o tanti filipineza din IKEA, care mi-a spus pe un ton care nu incapea contrazicere ca nu asa arata romanii. eu sigur sunt arab.
deci am reusit. acuma nu mai ramane decat sa dau iama in oi.

Joia viitoare plec la Jeddah impreuna cu El Hadji. De-abia astept.
Si nu mai ajunge Catavencu odata...

a treia zi de scarbici din douamiinoua

Discutam cu un fost coleg de concert Roger Waters despre Fatih Akim (nota catre self, sa nu uit sa mai vad ceva de el) si imi spunea sa vad un film, Red Road. Il are careva uploadat pe undeva, sa il dau si eu jos ? La noi nu prea merg torentele si oricum nu pot instala pe laptopul de la serviciu.

Am super racit.

Premiile Catavencu, primite de la Rita alias Sophie au fost beton. Remarc una in mod special la categoria “Din putul gandirii” :
Catalin Zmarandescu (candidat PNG la Camera Deputatilor): "Nu pot sa spun acum ca ma pricep la politica. Ar insemna ca mint. In schimb, m-am uitat peste doctrina partidului, dar n-am aprofundat-o."
E asa de .... romaniaaaaaaaa.

Van Halen si Velvet Underground rock baby ! Yeah. Their mojo is great and kickin’.

laterz.

devreme rau

Buhuhuhuhu, de la 5 dimineata m-am trezit, culcat la 1 noaptea. Nu stiu ce se intampla cu mine, dar ceva se intampla. Cred ca ma pregatesc sa fiu rapit de extraterestri. Nu am viza, dar cred ca se gasesc si acolo niste racketi care sa te bage prin praful interstelar, de nu te mai detecteaza nici un satelit cand elimini o urma de gaz fasolic in alta galaxie.

Dupa cum spuneam si Ritei, doamna / domnisoara care mi-a lasat primul comentariu pe blog (ii multumesc pe aceasta cale si dansei, si nu le multumesc nici unui artist din romania care au contribuit in a avea cel mai temelizant Revelion posibil), vreau sa creez un site despre comunitatea romaneasca din Dubai. Pana acum l-am intalnit la Ikea pe Alex Porancea si la iesirea din Mall of the Emirates pe un cuplu, nu am decat nr lui - Catalin, care lucreaza la Harvey Nichols si care se pare ca si-au gasit cazare tot in Discovery Gardens.

www.romaniindubai.com/

Cum va suna ?

Astept pareri. Daca e ok, cumpar domeniul si gasesc eu un script pentru un forum si ce mai trebuie pe acolo.

In alta ordine de idei trebuie sa imi iau un nou aparat foto, ma doare inima cand ma gandesc la cel furat.... weep weep, gimme a napkin and I mean NOW.

Arctic Monkeys rule. punk is definitely not dead !

Gust de pizza nashpa in gura. mic dejun frugal. fug la munca si la tuns.

Aaaaa, uitai sa va spun, mi-am lasat cioc din nou.

ciaolex.

a treia zi din douamiinoua

As glosa pe marginea unui subiect, dar creierul meu e gol astazi. Am instalat noul Office pe noul laptop si m-am cazat la noul hotel, imbracand noul costum. va suna ceva ciudat in toata insiruirea de mai sus ? Mie nu.

Am continuat sa ascult Badly Drawn Boy si niste muzica arabeasca. Am reusit si sa ma intristez pe marginea unor articole despre manelele si Revelionul 2009. Una din remarci chiar mentiona Vomilionul 2009, care ar fi parut amuzanta daca nu ar fi fost atat de reala.

Pe mine m-a scutit Cel de Sus de pacostea de a ma uita la televizor de Revelion. Mai bine a fost cu nasul in laptop si 2 beri langa.

Azi am reusit sa sincronizez noul telefon al lui Moni, un Nokia E71 cu contul meu de gmail si de yahoo, asa ca acum sunt online oriunde ma duc. Pretty cool.

Prima zi de serviciu dupa o pauza luuunga. Boring stuff, clientul asta e mai obositor decat daca as fi muncit non stop.

Cred ca bag un film, dupa ce mai citesc din Jeph Jacques. Blogul tipului asta, dupa fiecare cartoon, contine remarci si idei atat de subtile, incat este o adevarata placere sa il citesc.

tot a doua zi din douamiinoua

Nu stiu de ce tot continui sa scriu titlurile asa. Probabil ca o sa ma opresc candva, dar acum simt doar nevoia sa mai scriu. Nu am mai scris de multa vreme, cred ca se si cunoaste din incoerenta mesajului, daca o fi vreunul, dar imi face bine. Asa ca va rog sa imi acordati iertarea voastra.

Am discutat si cu Geo si cu Gabi, cu doi prieteni extraordinari cu care nu mai vorbisem de multa vreme. Gabi a inceput sa faca poze tari, ii fac putina reclama pe site (http://www.flickr.com/photos/no1dfound). tari pozele, mosule, keep it up.

E greu sa stai departe. Acum il inteleg mai bine pe Mihai (fratello) , pe care il vedeam ca vine acasa la fiecare 2-3 saptamani.

Gata, ma urc in avion. Ne vedem in Riad.

a doua zi din douamiinoua

incerc sa ma tund undeva. totul e inchis. si e vineri, damnit ! de ce nu au si ei weekendul normal? ca sa nu mai spun ca la sauditi e joi-vineri... cand ma duc sambata la lucru, de dimineata inchid ochii de cateva ori, sperand ca visul urat o sa plece naibii departe, in china.

si pe langa asta, pe langa faptul ca tot orasul asta e mort, m-am si trezit la 7:30, culcat la 2:30, ca de obicei, cu ideea intensa sa ma duc sa iau masina odata. dar nu stiu de ce am eu sentimentul ca nu o sa o iau azi. probleme grele, monser.

activitate cerevrala intensa, gandit la futurama si intors la questionablecontent. am mai descoperit un webcomic tare: The Adventures of Dr. McNinja (http://drmcninja.com/)

prima zi din douamiinoua

am intrat in douamiinoua band bere,mancand o friptura de vaca cu cartofi prajiti,ascultand arctic monkeys, navingand pe QuestionableContent si avand deschis lights in the dusk a lui kaurismaki. poate imagina cineva un moment mai tranchil decat asta? eventual poate dormind.

dar mi-a lipsit moni,a fost primul si sper ca si ultimul craciun si revelion pe care l-am petrecut separat de cand ne cunoastem. si chiar asa, primul an in care intram casatoriti, noi il petrecem departe unul de altul. viata de $%^&^".

acum ascult dead can dance de vreo 2 ore, m-am dus si am mutat deja o parte din haine in apartamentul nou din Discovery Gardens, Building 84, apart 113. devine mai uman, voi aduce plusul meu de murdarie si dezordine in inca un loc din Dubai. Deja camera de hotel devenise irespirabila.

maine plec la sauditi, sa incep proiectul. dar pana maine, este azi. am citit un articol f interesant al lui ungureanu, http://tru.blog.cotidianul.ro/2008/12/28/huntington/. merita citit, in special pentru cei interesati de mecanismul american de democratizare a lumii si de ce el nu poate avea efecte imediate, daca nu chiar adverse de multe ori.

aaa, si era sa uit. am facut abonament la lumina, internet, televiziune. tre sa dau o fuga acum la ikea sa cumpar un pat. ma duc.