Jeddah

Cum sa rezum saptamana trecuta ? prin 3 cuvinte: munca, munca si munca. Bolsevica viata, parol monser. Dar lasa ca si-a tras parleala pe mine si instalatorul meu iubit, pe care il injurai intr-un post anterior. Dupa ce m-a asigurat de fiecare data ca vine, a venit probabil doar sufletul lui sa ma vada si sa rada de mine, cum stau ii astept si partea materiala. Nimic frate, nici un telefon de ma scuzati, sau de du-te-n aia a matii sau nu pot sa vin sau nu vreau sa vin, da-te-n taboule. Desi vorbii de mai multe ori cu el la telefon si ma asigura de fiecare data, veni o laie. Mai mult, cand am inceput sa il sun sa vad de ce intarzie, nu a mai raspuns la telefon. Dar aproape ca nu ma pot supara, Indienii au in cultura lor o regula de politete care spune ca nu e frumos sa spui Nu unui semen. Stiind asta, ce ai putea sa mai faci, decat sa chemi un instalator roman, din ala smecheras, care iti va veni cu first class, te va cocosa de bani si apoi cand pleaca iti va lasa o teava gaurita, sa il mai chemi peste vreo luna de zile, nu de alta, dar omul va avea nevoie de bani si atunci.

In Jeddah dupa cum spuneam fuse cam de cacao. Nu stiu de ce este orasul asta asa de celebru pe aici, pentru ca arata ca un oras pustiit de pe la noi, gen Filiash....
M-am razgandit, de fapt nu are rost sa va povestesc cat de nashpa este, ca nu ar fi decat imagini comune. Mai bine va povestesc ce lucruri m-au impresionat.
1. Lume rugandu-se pe strada, oameni insirati, bogati si saraci, tineri si batrani toti unul langa altul, murmurand rugaciuni catre Dumnezeu. Caci Dumnezeu este unul si acelasi, fie el ca se cheama Allah sau Dumnezeu.
2. Am intrat intr-o moschee inainte de o rugaciunea de dupa-amiaza, Asr sau Maghreb, si am asistat la un moment impresionant. Cand am intrat, moscheea era goala, doar cativa oameni intinsi pe jos, aparandu-se de caldura (desi am avut senzatia clara ca este aer conditionat in moschee, nu am reusit sa identific nici eu nici El Hadji sursa de aer). Un moment de un calm aparent nefiresc, data fiind musuroiala de afara, dar cand intri intr-o moschee, la fel ca si intr-o biserica, simti ca uiti de toate grijile si calmul devine firesc. A urmat apoi chemarea la rugaciune si au inceput sa intre oamenii, descaltati, fiecare punandu-se unul langa celalalt, formand randuri de la un capat la altul. Coranul spune ca daca un rand este descompletat, Allah nu ia in considerare oamenii de acolo, pentru ca nu sunt uniti. Rugaciunea dureaza putin, cca 2 minute, dar sa vezi o camera de cca 50 metri / 70 m plina de oameni de la un cap la altul, in genunchi, murmurand o rugaciune si inchinandu-se, este impresionant. Daca multiplici asta la cate moschei exista in lume, totul devine monumental. Ca un fapt divers, fiecare moschee este construita de catre familia Bin Laden, care are monopol, de aici venind si averea impresionanta a lui Osama & Co. Pentru ca poate cere cat vrea, cand este vorba de religie, nu se uita nimeni la bani.
3. Mi-a placut si La Corniche, nu stiu cum se scrie in araba exact, dar este vorba de malul Marei Rosii (huh, asa se spune, Marei ?). Semana izbitor de mult cu imaginea pe care am vazut-o in San Diego. Femei, barbati si copii la marginea oceanului, stand pe cuverturi si pe scaune, vorbind, bucurandu-se de ultimile raze de soare si de un apus superb, cum numai la mare vezi. Daca nu erau mai toate imbracate in negru, puteai sa juri ca esti oriunde altundeva in lume. In timpul asta, armele sunau neincetat la cateva sute de kilometri departare.
4. Am fost si in cateva restaurante bune, am mancat scump, dar excelent, peste si vaca, supa, matube, taboule, humus si de toate.

De fapt a fost o excursie pe care nu am pregatit-o din timp, asta este adevarul. Orice loc din lumea asta are ceva frumos.

Hai ca am dat-o in ieftineala. Noapte buna si noroc.