israel si hamas

Este incredibil cum este sa citesti si presa anti-israeliana. Este drept, am tot citit anul trecut suficiente articole pentru a realiza cat de multa incrancenare ( si neadevar pana la urma) exista in presa de aici, cat si in cele din europa si in special in cele din US. Dar una este sa stii acest lucru la nivel mental si una este sa experimentezi acest lucru in timpul unui conflict, citind in fiecare zi ziarele locale, Gulf News, Arab News cat si NY Times sau ziarele din Romania. Sunt atatea stiri deconcertante incat te intrebi unde este adevarul. Ca de obicei, undeva la mijloc.

Ziarele din Romania, poate preluand alte stiri, relateaza suficient de sec conflictul din Gaza. Nu am auzit sa fie reporteri trimisi in zona de conflict, mai ales ca armata israeliana nu permite accesul nici unui ziarist strain, sub pretextul neputintei de a asigura protejarea vietilor fiecarui jurnalist. Doar Al-Jazeera, din Qatar, se pare ca ar avea acces in interiorul Fasiei Gaza.

Ziarele de aici contin intr-o masura covarsitoare articole despre masacrul care se intampla in Gaza. Trebuie sa spun ca inclin sa cred mai mult partea lor decat lobby-ul israelian. Desi sunt constient ca nu se poate trai normal intr-o zona in care zi de zi, chiar de mai multe ori pe zi Hamas trimite rachete, nestiind daca una iti va pica odata pe casa, sunt convins ca Israelul nu a respectat niciodata armistitiul intr-o maniera democratica. Ma bazez aici pe nenumarate articole scrise atat de arabi, cat si de evrei care sunt publicati in ziarele de aici. Ziarele din Arabia Saudita (inamic traditional al Hamas, datorita metodelor folosite de miscarea de eliberare) par sa fie suficient de democratice, cel putin dintr-un mod de comunicare al stirilor externe. In mijlocul unui conflict armat arabo-israelit, a permite publicarea articolelor unor evrei, chiar daca sunt impotriva razboiului, este un gest de normalitate.

Toate ziarele urla aici despre inchisoarea numita Gaza, despre cum armata israeliana controleaza orice intrare, impun in mod regulat blocade comerciale (incluzand aici blocadele unor produse alimentare sau diferitelor fructe – spre exemplu capsunile, fruct traditional palestinian). Este normal, in opinia mea, ca acest lucru sa degenereze si sa nasca teroristi, de orice fel, incepand de la terorism verbal pana la atentate (sin)ucigase. Se pare intr-adevar ca Israelul a uitat cum i-a tratat Hitler pe ei in timpul razboiului. Iar asta mi se pare de neconceput. Un articol concis, trimis de Gabi, care merita citit, este cel scris de Brian Eno, il gasiti aici.

Si o observatie la care as dori raspuns: momentan israelul e aparat si sustinut puternic de SUA, pentru ca reprezinta un aliat pretios intr-o regiune in care USA in special are mari interese comerciale – ma refer la petrol. Dupa ce aceasta zona isi va pierde din importanta, ma intreb daca SUA (sau China sau India la acea data) vor mai sustine atat de puternic Israelul. Sigur, exista si o componenta de securitate aici, respectiv sa nu lase tarile din zona sa dezvolte arme de distrugere in masa, dar rational vorbind, sunt multe tari imprejur care sunt suficient de rezonabile pentru a impiedica iesiri in decor (Egipt, Turcia, Arabia Saudita).

In alta ordine de idei, am inceput sa ma uit ieri la Calamari Union, tot de Kaurismaki. Este film Dada, este Raymond Queneau, este irational, este alb-negru, este plin de personaje din anii 60, este Portocala Mecanica, ii simti forta de dedesubtul fiecarei replici. Frank este personajul ubicuu, Frank sunt toti si toti sunt Frank.
Traiasca irationalismul.