Wednesday, January 7, 2009

camera de asteptare

Parafrazandul pe nasul Jorj, sunt in salonul business al Saudi Airlines. Cum am intrat acolo, e o aventura de care sunt sigur ca Indiana Jones ar fi fost mandru. Carevasazica nu am inca nici un card Al Fursan (existent doar pe Saudi Airlines, ca toate celelalte linii aeriene au avut inspiratia sa isi construiasca programe comune, gen Miles&More, sau SkyMiles). deci nu pot intra la salonul business. Las la o parte faptul ca arata super shait, cum zice my scottish friend Jon (la Multi Ani, prietene, de Sf. John). Dar daca las asta la o parte, are internet, ceea ce imi mai permite sa ma mai uit la questionablecontent si sa mai pun cateva ganduri disparate pe blog.

Manat fiind de o forta interioara de neoprit si de un miros vag de suc de portocale cu morcovi, am pasit fara frica dupa Jon spre salonul de business. Faza tare acum urmeaza: pe Jon nu il opreste nimeni (si el are card valid), iar pe mine ma opreste un putzulache de 16 ani si se uita la mine. eu ma intimidez si ii spun ca as vrea sa intru. el imi spune ca vrea biletul meu sa se uite. eu i-l dau, stiind raspunsul deja. el imi spune, previzibil (pupa-m-as pe amandoi obrajii de nostradamus dambovitean ce sunt) ca nu am voie sa intru. eu nu ma las si ii spun ca sunt membru lufthansa, british airways si air france. ba mai mult, ma aplec si scot din geanta cele 3 carduri frumos colorate, care evident ca nu valorau nici cat o oala de humus cu taboule, din motive numai de mine stiute si bine tinute in mine (respectiv ca eram membru basic pe toate, exact ca orice alt turist care merge odata cu o companie si cere card :-))
dupa ce ii pun pe masa toata literatura de care dispuneam, la care copilasul se uita si imi face semn, milos si poate si impresionat (asa imi spune egoul meu sa ma simt) ca pot sa intru. moment in care zambesc, zic Shukran si imi introduc laptopul sub umbrela de wifi.

si apoi povestea a continuat cu un zbor peste golful arab, am mancat un pui cu orez briyani prost rau, aterizare, jon in duty free de credeam ca o sa cumpere tot standul de bere (atentie iub ca pe 28 ianuarie face petrecere majora si suntem invitati), apoi acasa la jon unde am mancat de seara un baton de ciocolata si 2 heineken pana acum.

bag un film. sper sa scriu si pe zee movies. zenku zediable ca m-ai invitat. sper sa pot onora invitatia la nivelul la care mentineti blogul. imi place tare mult.

1 comment:

george c. dumitru said...

ca sa zic asa, parafrazandu-l pe nasu nu e deloc rau. nasii intotdeauna spun lucruri de valoare, ca de-aia sunt nasi.

totusi ma intreb - ce cauti tu, un amarat, la salonul business? nu mai bine iti sta, linistit, pe bancheta de asteptare? asa mai eviti si tu surprizele. loahahha

lasa man, ca te descurci. asa se capata experienta de viata. super bine ca exista blogul asta, sa ni le impartasesti si noua. astfel invatam cu totii, unii de la altii - nu e viata cu adevarat complexa?